Să ai curajul…
Să ai curajul să privești în zare
Ca și cum ai privi în eternitate…
Să nu existe-n gând nici o ezitare
Ce ar fi să cuprinzi într-un cuvânt…toate câte există-n lume?!
-Căutându-te pe tine, găsești ceva? E liniște ori haos? Când ai stat tu cu tine ultima dată?…
E greu, nu-i așa? Vezi tu! de ce-i ușor să-i critici pe ceilalți…atâta timp cât nu-ți știi limba în care vorbește sinele tău, cum ai putea să îi înțelegi pe alții? ori mai știi medita…să-ți duci gândul departe? sau să privești și să asculți ce-ți spun pietrele cele trainice ori veselul firicel de iarbă care tocmai a scos capul în lume? De câte ori e primăvara și noi nu știm?…
Multe întrebări, nu-i așa? Gândește-te la ce raspuns ai avea pentru ele și la cum ai vrea de fapt să fie! Te provoc să încerci să asculți și să vezi exact așa cum Michellangelo înțelegea forma ascunsă în pura și trainica marmură albă și iubind-o o dezvăluia lumii…încearcă! Ai fii surprins ce taine ascunse ai putea descoperii..dar nu mă înțelege greșit, nu încerca să găsești nemurirea ori fericirea supremă…pentru că ea există cum noi nu ne putem imagina…caută să trăiești intens și nebun să inspiri și să expiri fiecare gură de aer ca și cum ar fi ultima…
Hmmm…cât de bine e deja…nu uita să fii atent cu tot ceea ce te înconjoară, toate au suflet și toate te văd…
Deci?! Ai curajul să cuprinzi lumea în brațele tale, să o iubești cu toată tăria infinită din sufletul tău și să o privești în ochi cu toată forța ta interioară?
Chiar te rog să ai curajul…
Să iubești…să trăiești și să privești
Să ai curajul să nu arunci la întâmplare cu zarul…
Uită-te și la cele rele ale tale…
Desparte-te de invidie și răutăți..știi că ele nu există?
De cele mai multe ori noi le punem celorlalți în brațe…
Nu noi suntem atunci cei răi…oare?
Ai curajul să trăiești așa cum o faci în visele tale…
Ai curajul! …
6.03.2010
