Mda…bine zice Nabokov…
Nu am scris de aproape un an și sincer…nu știu de ce am ales această seară….sau de ce ea m-a ales pe mine. De ceva timp tot mă gândesc că vreau să scriu, însă nu m-am apucat efectiv niciodată. Am impresia că ceva dinlăuntrul meu ar vrea să vorbească despre ceva mai puțin evident legat de persoana mea. Nu știu însă nici eu exact. Evident s-au întâmplat multe în viața mea în tot acest timp în care nu am scris…dar repet! nu cred că despre asta este vorba; e mai mult de atât-este despre sentimentele încercate, despre opinii schimbate, despre șanse, dorințe împlinite sau nu…este vorba despre acele lucruri pentru care cuvintele și expresiile se găsesc mai greu…poate nici nu ar fi nevoie de ele.
Ce cuvinte aș putea eu dezvălui acum sau mai bine spus ce cuvinte au fost scrise și îmi sunt date să găsesc?! Într-o lume normală în care am intrat cred că această părticică în care pot să fiu o copilă visătoare este tot ce pot încerca altfel…pot scrie!…îmi doresc ca pe viitor să mă țin mai bine de scris..sper…indiferent dacă cineva citește vreodată aceste post-uri ori ba..nu asta contează.
Nu o să mă lungesc cu acest post, deoarece este unul de început, de încurajare a ceea ce va urma…în rest sunt tot eu acel copil care înfruntă lumea cum poate mai bine și cel mai important încearcă să crească frumos…
Ne revedem curând….în această călătorie în care se încearcă descoperirea cuvintelor deja scrise…
Noapte buna!
